Documentarea tranzacțiilor și serviciilor intra-grup

Testul Beneficiului Principal din perspectiva:

DAC6 – semne distinctive pentru raportare;
Liniilor Directoare Privind Prețurile de Transfer – OECD, pentru documentarea deductibilității fiscale.

În cadrul unei inspecții fiscale, există riscul ca deductibilitatea serviciilor contractate în cadrul Grupului să fie contestată din următoarele perspective:

Caracterul artificial al tranzacțiilor;
Asimilarea serviciilor intragrup la categoria cheltuielilor angajate în favoarea acționarilor;
Imposibilitatea demonstrării valorii adăugate pentru contribuabil sau a scopului economic;
Reevaluarea necesității serviciilor intragrup, având în vedere capacitatea contribuabilului de a desfășura intern aceleași activități, precum și angajamentul față de prestatorii terți deja contractați de contribuabil.

Analizând Directiva 2018/822, cunoscută ca Directiva DAC6, un concept complementar în esența celor de mai sus este transpus. Se menționează astfel conceptul aranjamentului/tranzacției pentru care obținerea unui avantaj fiscal reprezintă principalul obiectiv sau cel puțin se numără printre obiectivele principale ale respectivului aranjament. O astfel de concluzie cumulată cu anumite semne distinctive determină obligația de raportare conform Directivei DAC6.

Atât Directiva DAC6, cât și Liniile directoare OCDE privind prețurile de transfer menționează expres Testul Beneficiului Principal ca prim instrument care înglobează aspectele relevante ale serviciilor analizate.

BDO vă poate asista în documentarea serviciilor intragrup atât din perspectiva deductibilității, cât și a potențialelor obligații de raportare conform DAC6. Documentația obținută va fi furnizată contribuabilului, iar eventualele riscuri și recomandări vor fi comunicate. Documentația va cuprinde testul beneficiului principal realizat în conformitate cu legislația relevantă.

Extragem următoarele paragrafe din Legea 227/2015 privind Codul fiscal pentru a furniza pe scurt temeiul legal relevant:

„Art.11 (1) [...] autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic, ajustând efectele fiscale ale acesteia, sau pot reîncadra forma unei tranzacții/activități.”

„4. [...] prin tranzacție fără scop economic se înțelege orice tranzacție/activitate care nu este destinată să producă avantaje economice, beneficii, profituri și care determină, în mod artificial ori conjunctural, o situație fiscală mai favorabilă. [...]”

„(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:
[...]
d) cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților, altele decât cele generate de plăți pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului.”

Liniile directoare OCDE menționează:

„7.5 Există două probleme în analiza prețurilor de transfer pentru serviciile intragrup. O problemă este cea a furnizării efective a serviciilor. Cealaltă problemă constă în ce onorariu ar trebui perceput pentru astfel de servicii în conformitate cu principiul lungimii de braț.”

Ordonanța 5/2020 precizează următoarele privind obiectul raportării și semnele distinctive:

„1. Semnele distinctive generice din categoria A și semnele distinctive specifice din categoria B și din categoria C pct. 1 lit. b) subpct. (i) și lit. c) și d) pot fi luate în considerare numai în cazul în care trec "testul beneficiului principal".

2. Testul respectiv se consideră a fi trecut dacă se poate stabili faptul că beneficiul principal sau unul dintre beneficiile principale pe care o persoană se poate aștepta în mod rezonabil să le obțină de pe urma unui aranjament transfrontalier, ținând seama de toate împrejurările și circumstanțele relevante, este obținerea unui avantaj fiscal.”